Trebuie sa recunosc ca experienta din spital a fost destul de placuta in anumite momente, iar in altele… mai bine nici nu mai zic. Pot sa zic ca doar imi doresc sa nu mai ajung in spital sa stau atat in viata mea, poate doar in vizita la altii. As fii scris si in spital, dar nu prea aveam cu ce… iar pe acele 2 persoane (se stiu ele) care le-am rugat sa-mi aduca si mie un amarat de carnet(el) si un pix sau ceva de scris si s-au facut invizibile…
Asistentele au fost chiar de treaba cu mine, la fel si infirmierele.
Cateodata iti formezi o impresie proasta despre cineva, mai ales atunci cand iti face o injectie care sa-ti amorteasca tot piciorul, dar dupa aia dupa ce iti scoate atele de la operatie si tu ii pui cativa lei in buzunarul apretat, sa se aplece peste tine si sa te sarute pe frunte. Iti schimbi in totalitate parerea despre aceea persoana.

Majoritatea asistentelor erau asa, ca sa nu mai pomenesc ca mai toate erau tinere si aratau destul de bine si majoritatea cam stiau ce fac, in afara de sondare (care am auzit eu de la sora mea ca nu ar trebui sa doara daca se pricepe asistenta). Nu stiu cum m-au suportat o noapte intreaga la reanimare dupa ce am vomat jumatate de salon si nu stiu prin ce miracol sadic imi tot faceau ele ampiciline in fund, atat de incet, incat in 30 de secunde imi amortea piciorul… ehh.. noroc de o asistenta mai batrana care mi le facea in vena… in rest, da-i tare ca doar e barbat… :|

din Viata de spital - partea a Doua
din Viata de spital - partea Intai

Mi-e greu sa scriu pentru ca mi-e greu sa-mi amintesc… trece din ce in ce mai mult timp de atunci…

S-ar putea sa-ti placa: