Sunt mai bine de 3 săptămâni de când am răcit şi abia acum, pot să spun, că începe să-mi treacă… Mai întâi, datorită inteligenţei artificiale cu care era dotată doctoriţa ce mi-a făcut antigripalul la scoală, deşi puţin răcit, am făcut un fel de viroză. Nu foarte grav, cel puţin pentru moment. Tuse seacă cât cuprinde. Am început să iau antibiotice prescrise de doctoriţa de familie, doar uitându-se la mine de la distanta. Ca nu cumva să-şi scoale cele 100 de kg (nu glumesc) de pe scaun.

Dupa câteva zile, din nou mai rău şi am simţi nevoia să mă consulte altcineva (mai îndeaproape) şi mi s-a zis că am un fel de bronşită, mi-a modificat tratamentul şi mi-a zis că dacă se mai înrautăţeste să vizitez un specialist. Si puteţi să ghiciţi unde eram eu în 2-3 zile? La epava de spital “tbc”, care îşi poartă cu mândrie numele, unde am aflat că am pneumonie şi că nu am de ce să ma îngrijorez şi că în scurt timp o să-mi treaca. Asta acum o săptamână. [...]

Surpriza cea mare a venit sâmbătă, dupa o noapte de febră destul de neplacută [...] am aflat că mi s-a dat tratament de copii mici si că chiar ar fi trebuit să-mi treacă mai repede.

Si acum foarte pe scurt:

  • după 2 zile de stat în pat mă simt foarte bine şi cred că o să ajung şi eu săptămâna asta la liceu («strigăt de bucurie sarcastic»);
  • nu toată lumea ştie să facă injecţii, chiar dacă sunt bine platiţi;
  • farmaciştii nu sunt toţi proşti, dar câştigă mulţi bani;
  • un medic nu se mai “luminează” de pe o zi pe alta, mai ales dacă este doctor de familie
  • nici n-am mai fumat între timp…
  • este vreo diferenţă între medic şi doctor?

[tags]personal, moral, jurnal, spital[/tags]