Prima data e cel mai greu, chiar daca nu pare – este cel mai greu. Pana sa pleci, stai sa te gandesti ce si cum o sa se intample, iar daca ai noroc: o sa fie exact cum iti doresti. Stai si te gandesti si tot te uiti la ceas si tot numeri secundele pana trebuie sa pleci si iar te tot gandesti daca esti pregatit. De fapt toata ziua ai tot facut asta. Apoi te tot gandesti daca esti pregatit material. Oare ai tot ce iti trebuie? Te duci la magazin, te uiti, te intorci, iei banii pe care i-ai uitat acasa, te intorci cumperi si te simti putin mai pregatit.

E timpul. Esti deja imbracat, te incalti, iti pui geaca si iesi repede pe usa. Apoi te duci la cot, iei niste flori, ca doar asa este frumos si stai apoi pe frig sa astepti o masina, nu iti face griji, nu o sa simti frigul pentru inca mai visezi la primavara. Vine te urci si incepi sa numeri… un semafor, doua semafoare… tot la al doilea semafor o sa ramai cu gandul toata ziua, ala este momentul in care te pierzi si nu stii daca tot nu esti pregatit… trei semafoare… ajungi… se opreste, cobori. Ti se pare ca mergi, dar adevarul este ca stai pe loc, incerci sa pasesti cu piciorul drept, dar nuvrea, incerci sa pasesti cu stangul, dar nici asta nu vrea. Tot incerci si tot te chinui, tot incerci si tot te chinui… intr-un final ajungi, trist si amarat,doar stii ca dupa va fii mult mai bine.

Ai ajuns. De aici totul o sa mearga din ce in ce mai bine, cel putin asa speri sau nu stii daca mai poti spera… da-i un telefon, vine dupa tine, te conduce, te arunca pe un scaun si incepe sa-ti predea. Prima zi de pregatire. Zi tare ciudata, n-am ce zice, iar daca voi credeati ca este vorba despre altceva: sa va fie rusine… Cum a fost n-o sa va spun, ca nici eu nu stiu. Bun… cam atat despre azi… nu-i nimic, mai e si maine…

• No related posts.