Timpul trece greu. Timpul trece greu, dar trece sau se petrece intr-un fel sau altul. O gandanie, cu mii de bete pe sub ea, se petrece pe doua fire de iarba prematur iesite. Mai sus, la nivelul superior, unui boschete ii dau mugurii, intre doua borduri prafuite. Calc pe o furnica si nu-mi dau seama. Nu-i nimic, se mai intample. Mai sunt doua in viata pe langa. Ma uit la stanga, ma uit la drepta si nimic altceva nu misca. Momentan, restul, care ar trebui sa se fii pus in miscare deja, se incapataneaza a face ceva. Cam asa sunt si eu… si este lene mare si timpul trece greu, ca doar de… altceva mai interesant de facut nu prea gasesc si eu la randul meu, ma incapatanez… sa raman, spre deosebire de restul, inca treaz… dar nu prea pot este greu… foarte greu…

Eu, acum, ma opresc aici… ca am impresia ca nu voi mai termina niciodata de scris… si am impresia ca nimic nu se mai leaga si este greu.. prea greu sa mai scriu…. mai departe vad eu… inchei aici si “ne citim maine” (vorba lui lamaie )…

• No related posts.